DIN GENERATIE IN GENERATIE

Confesiuni de familie – engleza la diferite generatii

Eu fac parte din generatia copiilor “cu cheia la gat”, cand engleza se invata pentru ca “suna bine”. El apartine “epocii moderne” care a adus limba engleza la rang de “must” pentru a putea avea succes la jocurilor online ”cu impuscaturi “ .

Exista o diferenta de 16 ani intre noi; eu, matusa nonconformista care incearca sa dea sfaturi moderne, iar el, cel care a depasit barierele impuse de factorii sociali si de mediul provincial in care a crescut si care ne-a uimit, totodata, atat pe noi, cei de acasa, cat si pe cei de la Harvard cu inteligenta lui. Insa, intre traditionalismul meu si modernismul lui am gasit niste puncte in comun, printre care si pasiunea pentru invatarea limbii engleze.

Eu am inceput sa descifrez tainele limbii lui Shakespeare destul de tarziu, prin clasa a saptea. In vacanta de vara, stand pe banca din fata casei bunicii, am auzit un “Hello” de la o prietena care abia poposise de la Sibiu. Dupa lungi pupaturi, imbratisari si impartit bomboane si impresii, am intrebat-o in ce limba m-a salutat, ca tare bine mai suna. Atunci am auzit pentru prima data ca “Hello” inseamna “Salut” si ca “este in limba engleza”.

Oraselul din care vin nu avea, la vremea aceea, prea multi profesori de limba engleza, televizorul in culori si televiziunea prin cablu abia aparusera la noi, iar inclinatia mea pentru limbile straine era aproape absenta datorita lipsei resurselor. Studiam limba franceza  si mi se parea chic sa spun “Bonjour, ça va?” in timp ce toti ceilalti vorbeau doar limba rusa.

Cu toate acestea, acel cuvant venit de la Sibiu a reprezentat primul pas catre studierea unei noi limbi straine ce mi-a deschis multe porti in timp si m-a indreptat catre noi orizonturi. Asa ca am inceput demersurile si din toamna m-am transferat la singura clasa din scoala care studia limba engleza ca limba secundara.  Am rugat-o pe mama sa imi cumpere un ghid de conversatie roman-englez si “Engleza de nota 10”, carti care si acum stau cuminti pe raftul bibliotecii mele. Am inceput sa invat cuvinte, sa merg la meditatii, pentru ca, pe masura ce descopeream noi propozitii, aceasta limba ma fascina si mai mult. Drept urmare, la sfarsitul clasei a XII a, m-am hotarat sa dau admitere la filologie stiind ca era sansa mea de a aprofunda limba engleza. Intr-adevar, primul an a fost destul de dificil deoarece, cu tot efortul depus de mine in ultimul an de liceu, tot aveam un handicap fata de colegii mei care studiasera limba engleza inca de la gradinita. Cu toate acestea nu m-am dat batuta, m-am ambitionat si rezultatele au fost pe masura.  Perseverenta si motivatia cu care am defilat pe catwalk-ul lui Shakespeare si Hardy mi-au adus un AS  pe care in momentul actual il pot folosi in orice situatie.

Povestea lui Alex, “pustiul” de 18 ani care ma uimeste pe zi ce trece, este diferita de a mea in totalitate, insa aduce cu sine multe invataturi:

“Intr-o zi banala de vara din copilaria mea, pe la 6 sau 7 ani, eu o tot rugam pe mama sa preia controlul atunci cand eu ma jucam pe computer si simteam ca ceva nu va merge bine. Imi era frica sa nu pierd, si cred ca acest lucru mi-a modelat personalitatea si intreg viitorul. Jocurile video, nu numai ca m-au facut ambitios, dar m-au și fortat sa invat limba engleza, asa ca pot spune că le sunt recunoscator chiar de doua ori.

Atunci cand eu doar incepusem clasa I,majoritatea interfetelor si aplicatiilor erau disponibile doar în limba engleza. Iar această situatie, desi s-a îmbunatatit în ziua de astazi, este inca valida.

Cu vreo opt ani in urma, mi-am facut un prieten din Marea Britanie prin intermediul unui joc online. Am continuat sa ne jucam impreuna timp de multi ani, si chiar si astazi pastram legatura pe Facebook. Inca nu ne-am intalnit in “viata reala”, dar planuim sa facem asta cat de curand. Iar toate acestea nu s-ar fi putut intampla daca eu nu stiam sa vorbesc in engleza.

Nu cred ca am o dată fixa in care pot sa zic ca am inceput sa invat engleza. Am tot auzit cuvinte în engleza de cand eram la gradinita, si mereu am vrut sa aflu ce inseamna. Si cand am mai crescut, am inceput sa incerc jocuri multiplayer, in care interactionam cu oameni din intreaga lume. Am inceput sa invat din ce in ce mai mult limba engleza pentru ca am avut nevoie să comunic, și tot comunicand am învatat-o cel mai mult.

Cand incerci sa vorbesti numai in engleza cu cineva, atunci cred eu ca o inveți cel mai bine. Este interesant modul in care gandim atunci cand stim ca cealalta persoana nu stie o boaba de romana. Cand ne scapa un cuvant, ne gandim automat la sinonime, sau la moduri de a descrie ceea ce vrem sa spunem. Iar mai apoi, ne extindem vocabularul, pentru ca incepem sa cautam acel cuvant, sau poate chiar il auzim de la persoana cu care vorbim. De asemenea, auzind felul în care altii formulează fraze în engleza, creierul nostru face legături fara ca noi sa ne dam seama și retine cum trebuie sa vorbim mai tarziu. O alta metoda buna, pe langa aceasta, este sa asculti un podcast, sau sa te uiti la un film în engleza, si sa repeti ceea ce se vorbeste imediat ce auzi. Aceasta tehnica este foarte eficienta deoarece creierul nostru face legaturi similare cu cele de mai devreme, si ne face si mai atenti la informatii.

Nu ai nimic de pierdut dacă te apuci sa inveți limba engleza, si niciodata nu e prea tarziu. Ba chiar, ai atatea de castigat.”

Deci, pasiune sau obligatie, limba engleza poate fi invatata cu usurinta atunci cand iti doresti si esti motivat!